Era octombrie 2007. Boardul XIV tocmai intrase in pita. Deja se simtea stresul, Ghidul trecuse, munca de BEC era pe val, recrutarile erau in toi. Tocmai atuncea era si RM-ul si nu vroiam sa-l ratez. Era tocmai in ZP (scriu prescurtat ca nici acuma nu stiu cum se scrie exact :)) Am reusit sa aranjam lucrurile pentru perioada in care eram plecati si iata-ne pusi pe drum (iar): Gia, Petri, Gabi, Octav, Vio, SLC si eu. Ajungem la Suceava de unde luam trenul Bucuresti-Moscova. Era prima data cand treceam granita dintre Romania cu Ucraina cu trenul. Urcam, seful de vagon de ceva natie bulgaro/ruso/ucraineano o rupea un pic in toate limbile si ne intelegem bine cu el…ceva tuica la mijloc. Mno, toate bune si frumoase, ne instalam in hotelul ala pe roti (fiecare cu patul lui, cearceafuri si tot tacamul..aveam si sala de petrecere) si inafara de noi, mai era ditamai un mongolez adevarat …se intorcea acasa (pacat ca l-au dat jos la granita ca n-avea viza nici pt Ucraina, nici pt Romania). Aveam cu noi foicica cu litere chirilice si incepusem intre timp a invata alfabetul sa ne descurcam si noi…si acuma il mai tin minte…l-am mai si exersat prin Serbia si Bulgaria…invatati-l si voi ca e folositor…nu-i greu…e destul un RM :)) In afara de luxul din tren, ce a mai fost de remarcat ca distanta dintre sinele dintre Europa si fostele tari URSS e diferita…asa ca trebuie schimbate rotile…fain a fost…noi in vagon simteam cum macaraua ridica vagonul la vreo 3 metri inaltime si ceferistii lor schimba oistea vagonului Ajungem in Kiev fara incidente…prima intalnire cu amazoanele…s-a terminat nu prea bine pt viitorul LBG Kiev, dar au supreavietuit. Kiev-ul ce mai …oras mare-mare si curatel, cu urme comuniste, dar in rest ok. Nu vorbea nimeni boaba de engleza. Pana sa dam de studentime, ne zgaiam la literele lor incalcite incercand sa dibuim cate ceva ce sa ne ajute. Cand coboram la metrou zici ca trebuia sa ajungem in iad, asa erau de adanci statiile de metrou…cica trebuiau sa treca pe sub Nipru. Si Mama Rusie era acolo, veghea pe malul inalt al Niprului cu tancurile la picioare si tunurile indreptate spre centrul Kiev-ului.

A doua zi dupa Kiev ne urcam in hotelul mergator de ZP si ajungem dupa alte vreo 12 ore in ZP, asa de bine era ca eram mai odihniti ca si cum am fi dormit in patul nostru. Octav a pusul rusul sub masa, dar era sa-si ia bataie de la o baba, dar astea vi le povesteste el. Mno ajungem in sfarsit noi acolo, pe o insula fluviala, locatia RM-ului, parca eram pe plaja. Mijlocul lui octombrie iar noi statea la plaja pe nisipul cald. Vreme faina parca eram in Grecia, nu in Ucraina. Si BESTani astia ucrainieni, copii de 16-18 ani se intreceau in prostii si parca numai pe distractie si nebunii erau pusi. Intrau la facultate pe la 16 ani si ajungea prin board pe la 18…la 20 de ani erau gata cu facultatea….asa ii pe la ei. Ce mai tin minte e ca trebuia sa tin un training la vreo 10-15 membri, dar cand am ajuns acolo am aflat ca ceilalti traineri n-or mai ajuns. Pffff, mii de draci…ce era de facut…asta era pe la 12 noaptea, cheful era in toi, a doua zi dimineata traingul incepea. Dupa un pic de gandire apare solutia: training de teamwork la 35 de membri noi. Cum? O introducere cu ceva flipcharturi si apoi un Engineering Competition. Cum cu vreo o saptamana inainte facusem noi in LBG un EC pt boboci din Cluj, clujenii (mai ales Octav) erau cu amintirile proaspete, logistica a fost facuta una-doua si a doua zi incepem toata treaba. A fost un training genial facut de LBG Cluj…au ramas cu gura cascata de ce-a iesit la EC: macarale de bere :)) Si cam de-atunci am inceput noi sa ne gandim ce bine e la noi in Ardeal si sa ne mandrim cu LBG-ul nostru si la scara internationala :))

Mircea