Clujenii si Amazoancele

Se facea ca badea Bulan, in miniproiectelele propuse in Departamentul de HR a inclus si o calatorie pe meleagurile Ucrainei. Ne-am ales noi care sa mergem, ne-am interesat de drum etc etc .. si hop top la ora 9 dimineata am ajuns la gara. Eram 9 oameni, care mai de care mai dotati .. cu alcoale .. cu ce altceva Bulan, Ionuke, Cristina Sasha, Alexandra Fenesan, Feri, Alin Muresan, Cata, Paul Hoadrea si bineinteles eu.
Prima nebunie care am facut-o a fost sa il conving pe mecanicul de locomotiva sa ma lase sa merg, impreuna cu Bulan si cu Cata vreo jumate de ora in locomotiva, de unde va spun ca privelistea este splendida! Cea mai tare senzatie cand intrii si iesi dintr-un tunel, cel mai bun view pe care ti l-ai dorit in calatoria cu trenul. Poti bea chiar si o cafea acolo.

Ajunsi in Suceava, il sunam pe Mitica Mafiotul, sa ne ia sa ne duca in Cernivski cat mai repede, avand legatura din frumosul oras ucrainean spre Kiev, destinatia finala. Asteptam ce asteptam, pana vedem ca ajunge o duba cu parbrizul spart, cu rugina de 2 degete si se opreste langa noi: “Voi sunteti aia cu Ucraina?”. Ne-a cuprins un fior, dar a fost repede spulberat de Bulan, care l-o recunoscut.
Luand Mitica al nostru masina la talpa, am ajuns destul de repede la granita cu Ucraina. Aici .. vine granicerul, discuta cu Mitica, se plimba in jurul masinii, se intoarce la Mitica si palavrageste ceva cu el. La un moment dat il auzim pe Mitica: “Cacoi problem?”. Bulan, rupand-o pe ucraineana (defapt stie vreo 100-200 de cuvinte) il intreaba pe Mitica care e problema. Asta zice : n-aveti invitatie. Noi .. malc. Granicerul intreaba care-I seful dintre noi, la care Feri se simte si zice ca el. “Hai cu mine”. Uitandu-ma la prietenul meu Feri, vad ca se coloreaza, fata lui devenind mai ceva ca un curcubeu, trecand prin tot spectrul CMYK. Il iau si il duc intr-o incinta comunista. Noi, in masina, pronosticuri: „il bat, il tortureaza, il fac sa recunoasca ca face trafic cu carne vie”. Il vedem veind .. inca alb ca varul .. „Am vorbit cu fetele, mi-o dat adresa .. e ok acuma”. Trecem, oprim la schimb valutar, ne luam grane si cocarti (grivna, respectiv copeici, moneda ucraineana) si merem mai departe. Constatam cu stupoare ca suntem in mica intarziere .. asa ca Mitica trage de masina si ajungem in gara cu 10 minute inainte sa plece trenul. Cata, avand permis de ceferist, ne tot batea la cap „Vreau reducere, eu am reducere 50% pe tren international”. Il luam de cap .. hai ma ca pierdem trenu’. Mitica vine si zice ca nu o gasit numa 8 bilete, dar ca discuta cu seful de vagon. Vorbeste el vreo 3 minute, noi ne uitam la ceas .. vedem ca e ora de plecare. Vine Mitica, zice ca e ok.. dar ca o fost 100 de grane in loc de 60, dar e ok .. Ne suim in tren, si cand s-o suit Bulan, trenu’ o si plecat. Pheew . „La limita!”
Prima impresie .. „Ai de pula mea! Ce nice is trenurile in Ucraina!”. Ne punem bagajele si ne aranjam. Ne luam o cafea. A fost una din cele mai bune cafele de 2 grane (1 leu) din viata mea! Pe drum, am baut tot alcoolul pentru „seara ucraino-romaneasca”, din nou am bagat un rus sub masa, ne-am facut prieteni si am aflat ce inseamna „sto!” si cam atat imi amintesc.
Ziua 1: Ajungem in gara din Kiev, unde am umblat vreo juma de ora sa cautam iesirea, respectiv vreo fata cunoscuta. Ne-a asteptat Marianna, main orgul evenimentului. Ne-am dus la metrou, am ramas masca din nou de fluxul de oameni care trece pe acolo, fara sa se injure, fara sa stai la cozi imense. A fost una din cele mai placute experiente. Metroul la ei e cl mai eficient mijloc de transport. Faci 20 de minute dintr-un capat in altul al Kiev-ului. Si e lung! Aici e linkul petru linia rosie a metroului: http://www.kievcityguide.net/redline.htm
Ne-am dus la locul de cazare, ne-am cazat, am incercat sa invatam numarul la camera pe ucraineana (cu cifre, nu numarul: „Dva zero vosiem” (208) ), si ni se face foame. Ne plimbam prin imensul campus, evident, cu primul lucru care l-am cumparat de la magazin : 2 sticle de bere. In Ucraina e voie sa bei pe strada!!!
Foarte fain campusul! Cladiri imense peste tot, dar tote adunate la un loc, parand a fi un mare furnicar. Alt lucru care l-am observat: nici o fata urata pe strada! 99,9% din ucrainience sunt niste bunoace. Pe toate gusturile!
La cantina .. impinge tava .. cica eftin si bun .. Bun .. ca la orice cantina .. semipreparat .. dar cand la o cantina dai 14 grane (7 lei) pe un snitel care la Cora face 4 lei .. iti cam sta papa in gat. Trecand peste asta .. tigarile ieftine ca braga (3 grane un poc de tigari PallMall), iar daca vroiai sa te respecti cu Gauaze (Gauloise Blondes), vorba lui Bulan , plateai 8 grane (4 lei). Boon .. Mergem inapoi la camin, unde cica este welcome party, dar inainte de asta un expectations. Fiind ziua Cristinei, TORT! Am mancat tort, am facut expectations, am baut Hortita (vodca ucraineana foarte buna in combinatie cu suc de mere sau portocale) si ne-am dus sa ne continuam cheful in parc. In parc, Bulan ca tot omul .. il trece la buda .. asa ca vedem cum face intoarcere cu 180 grade, se propteste de pom si … si. Ne hotaram sa mergem inapoi in camere. Bulan se pune in pat, beat fiind. Eu ma ridic din pat si urlu la el: „Bulan, nu ala ii locu tau! Bulaaaan! Bulaaaan acolo doarme Feri!” „Taci odata si te culca! Feri s-o mutat in cealalta camera!”. Asa ca Feri a fost nevoit sa doarma in cealalta camera.
Ziua 2: Mergem in Facultatea de Aviatie, unde are sediu BEST Kiev, intrand intr-o camera de conferinte. Am observat cu stupoare ca ei chiar au anticamere de unde pot linistit spiona
Sediul BEST Kiev, mic, inghesuit, dar au si eu canapea ca si noi! Ne punem pe lucru, facem ce aveam planuit pe ziua de azi .. mergem din nou sa mancam. De data asta .. am zis ca ne luam o shaorma, ca e mai eftina si tine mai mult de foame. Si asa a fost! Am gasit o shaorma de iti lasa gura apa! Si acuma cand ma gandesc la ea se intampla la fel. Lipia moale si buna, carnea bine facuta, o pasta de branza dulce ca si la plscavita, ceva ce nu am reusit sa descifram ce e (dar avea cimbru in ea) si maioneza cu usturoi. O delicatesa!
Pe cand sa ne intoarcem inapoi in sala de conferinte, intr-o statie de bus am mai avut o surpriza .. coada la urcat in autobuz. Inchipuiti-va cozile de pe vremea comunismului, unde toti stateau in sr indian sa mai apuce la o bucata de salam/branza/late. Ei stateau asa la urcarea in autobz. Foarte civilizati oamenii astia.
A urmat city rally-ul, dupa ce am terminat cu prezentarile. Din nou luam metroul spre centru. Acolo, ne impart fetele in echipe, de dau fisa de taskuri, si ne trimit. Nu mai stiu cu cine eram exact in echipa, stiu ca era Bulan, Cristina si Ale Fene parca. Luam harta in mana .. ne uitam. Litere chirilice .. insa doar la numele strazilor. Pe harta litere latine. Mna boon .. „Hai Bulan la tradus!” Primul obiectiv .. o statuie .. Un om cu joben, cu baston si cu talpa ridicata. Primul task .. aflati ce scrie sub talpa .. Luam aparatul foto, il bagam sub talpa, facem poza, ne uitam .. stupoare .. semnul de ciuciu!  Aflam si povestea: „Cica omul asta mintea ca e orb. Dar l-o prins cu mata-n sac si i-o desenat semnul ala sub talpa, ca sa stie toata lumea”. Sau asa imi amintesc eu povestea. Al 2-lea task .. gasiti 2 matze in parcul cu biserica nu stiu care. Frumoasa biserica, si matzele ascunse prin copaci .. sculptate din trunchiul acestora.
Mergem mai departe .. si ii vine lui Zoia ideea ca in apropiere este o crescatorie de corbi. Cautam printre garaje si ganguri locul, si dam de ei. Frumoase animale .. dar fura tot! Ce se gandeste Dumitru Metalistul .. hai sa pun harta sa vad ce se intampla .. si uite asa am ramas fara harta Kiev-ului .. In 20 de secunde nu a mai ramas nik din ea 
Trecem mai departe .. taskul 3 – sa masuram inaltimea bisericii din centrul Kiev-ului. Aici .. spiritul de ingineri/fizicieni al meu si a lui Bulan: un unghi de 60 de grade la mana, combinat cu numarul de pasi de 1 metru pana sub turn .. Folosind regula catetei opuse unghiului de 30 de grade – am aflat inaltimea .. si culmea .. nu am gresit decat cu 1 metru 
Next task – numaratul de scari de la biserica de pe deal. 63 de scari! Biserica simpla, arhitectura gotica, nespecifica stilului baroc al orasului. Am aprins o lumanare (defapt dadeai 50 de cocarti si se aprindea un bec ) si am mers mai departe, prin bazarul orasului. Scumpe suvenirurile la ei .. Majoritatea erau ramasite dn razboaie: casti de aviator, ceasuri de bord de avioane, brichete sovietice, cutite cu ciocan si nicovala, plosca cu aceleasi insemne.
Vis-a-vis de cea mai adanca statie de metrou din Kiev si din lume – Arcenalnaeste este banca nationala a Ucrainei. Cladire impunatoare, mare, foarte frumos luminata. Taskul aici: cursul la zi al euro si dolarului. Pentru ca era trecut de ora 6, nu ne-o lasat sa intram si nici nu am putut sa vedem cursul. Iar ne-a luat echipa 2.
Urmatorul task – gasirea unui crocodil pe o casa construita vis-a-vis de primarie. Casa – un monument arhitectonc. Decorat cu o gramada de animale. E unica in lume.
De aici – la locul de intalnire cu toti – un alt restaurant. Pe drum, am trecut de foarte multe statui, cu oameni in diferite ipostaze, unele haioase, altele mai serioase. Am trecut si pe strada cu magazinele de moda/parfumuri/ceasuri. De curios, am intrat la Rolex. Perplex .. 26.000 de grane cel mai ieftin (aprox 130 milioane). Ies .. repede .. „Hai sa mergem!”. La restaurant – tot impinge tava, ceva mai ieftin decat dincolo, cu mai multe sortimente. Ne luam fiecare ceva diferit, si ne punem la masa. Borsul – foarte gustos. In schimb am acut gresala sa imi iau ceva negru ce eu credeam ca e orez cu sos soia, dar de fapt era grau. Nu a fost cea mai fericita alegere.
Dupa ce terminam, sa mergem sa luam o bere, 2. NE-am luat bere Cernivskaia, foarte buna de altfel. Pornim spre cazare, ne schimbam si incepem Pub Crawingul! Din nou, intalnirea in parcul central. Primul task – terminam toti o sticla de Hortita de 1.75L. Dificil task! Din nou impartire pe echipe, din nou eu cu Bulan in echipa :P.
Pornim la drum. In noaptea asta mi-am dat seama de faptul ca urbanistii romani sunt ori lenesi, ori cu prost gust, ori habar n-au de ceea ce inseamna amenajarea nocturna al unui oras. Viata de noapte in Kiev este cel mai frumos lucru care ar ptea exista! Orasul foarte frumos luminat! Fiecare punct de interes (o cladire cu stil arhitectonic mai deosebit), un parc, o strada, un magazin, toate scoase in evidenta printr-un joc de lumini nemaipomenit!
Cu toate astea .. barurile din Kiev sunt scumpe! Am avut de vizitat 6 baruri, 2 s-au inchis cand am ajuns la ele, dar tot am reusit sa facem taskurile care ni le-am propus! Fiindca noi am luat sticla de Hortita ce ne-o ramas! Si nu, nu a mai ramas nimic din ea pana la final.
Ne-am distrat pana pe la 4 dimineata, imbatand si un barman de pe acolo cu mongolian :D. Insa acuma vine buba! Sa mergem inapoi. Noi, fara bani ramasi in buzujebe, nu pueam lua taxi-uri. Ciudat stilul de taxare in taxi-uri. Exista un pret standard, negociat la urcare, in functie de destinatie. Si e aprox. 3 lei pe km (6 grane). Am inceput sa mergem perpedes .. Pana la urma, unii au cedat. Au luat taxi si sau dus in camin. Am ramas eu cu Ionuke, impreuna cu Zoia si Iryna, care am mers pe jos pana la capat. La intrare – surpriza! Usa inchisa. Imi scot telefonul – 1 liniuta la baterie. Doamne da sa raspunda careva cat mai repede. O sun pe Ale Fene – suna, suna, suna – tic, tic, tic, - „Alo?” o voce somnoroasa. „Hai ca suntem jos si e usa ..” – si o murit telefonul. Stam cu Ionuke, amandoi pe jumate adormiti de oboseala/alcool. In gandul meu – „cam frig afara .. sper ca o sa vina sa ne deschida”. Intr-un final – s-o deschis usa .. ne-am bucurat ca le vedem pe fete .. si ne-am dus sa dormim.
Ziua 3: Zi de taininguri. Eu .. SOMN! Ma trezesc eu pe la 13, fac un dush, mananc, si ma indrept spre locul cu trainingul. Stau pe la training, ma mai uit pe acolo, mai povestesc cu unul, cu altul .. si mergem inapoi in camera .. sa ne pregatim de seara romano-ucraineana. Din nou, luam metroul pana la statia din centru. Ne pornim pe jos spre casa uneia din amazoance. Trecem pe langa un butic pe care scrie „бррр” Fiindca era frig afara, ne-am pus sa facem poze. Va las pe voi sa gasiti traducerea
Am ajuns acasa la amazoana unde se tinea seara ucraineana. Foarte frumoasa casa, frumos amenajata, chiar daca era intr-un bloc comunist, cum se gasesc si pe la noi. Ne aranjam, ne uitam pe masa la ce feluri de alcoale sunt. De toate pentru toti!
Asteptam sa se gateasca fetele, sa gateasca fetele si ultimele feluri de mancare, si incepem seara. Prezentari peste prezentari. Noi – vrem Klucva! Am aflat cu stupoare ca Annia stie sa cante la pian. Foarte frumos! Ne-a delectat jumatate de seara cu arii celebre. Lui Bulan ii vine ideea geniala sa jucam Ta-Ta-Tara. Ne punem in cerc, spune Bulan regulile, si incepem. Nu va spun ca foarte putini oameni au mai ramas treji. Fiecare o adormit pe unde o apucat. Primul cazut la datorie a fost Ionuke, care, fiind primul, a prins loc pe canapea. Cata – fuga in dormitor la fata, unde i-a ocupat fetei patul. Vedem cum rasare soarele .. hmm .. cred ca ar fi cazul s-o stergem, ca seara avem tren. Ne luam din nou si facem drumul invers de unde am venit, de data asta prinzand primul metrou. Pe Cata l-am lasat acolo. In mijlocul capusului este un rondou, care imparte la un moment dat aleea in 2 .. Mergand cu Bulan si povestind de cat de miez o fost, il vedem pe Feri cum umbla ca un teleghidat. Da in bordura, intra putin pe spatiul verde, reface traiectoria „optima” si merge mai departe. Bulan se duce la el. Feri doarme in picioare! „Feri, hai sa te invat sa numeri in ucraineana! Adin!”. „Aggghin”. „Nu ma .. Adin!”. „Adddddin”. „Dva”. „GGvvvaa”.”Dva ma!”. „Dvaa”. „Tri”. „Taci in pizda matii si urca in masina!”. Ma uit la Bulan, el la mine si ne apuca un ras isteric
Ne punem, dormim.
Ziua 4: Departure day  Ne apuca, strangem de prin camere, cautam perne, paturi imprumutate pe la cei nefericiti. Primim o sticla de Hortita si una de vodca cu miere sa ducem la LBG. Ne imbracam, luam ruxacul in spinare .. si mergem .. unde altundeva decat .. in centru.
Aici .. dilema .. mergem la manastire sau mergem la parcul de razboi. Cata vroia manastire. Noi – parcul cu tancuri si mai ales .. katyusha!
Mergem la punctul de belvedere al orasului! SUPERB! Un oras plin de viata, un furnicar vazut de sus! Poze, panoramic, hai sa mergem! Am ajuns pe dealul unde era construita manastirea. Constatam cu stupoare ca este sarbaoare .. sarbatoarea infometarii. Tot dealul, absolut tot dealul plin cu lumanari, aranjate parca de cineva. Aliniate perfect! O priveliste care iti da fiori. Trecem si prin fata statuii copilului cu spic de grau in mana. Musai pozam asta!
Ajunsi in parcul cu tancuri .. poze chestii minuni! Pozat Katyusha, tancurile rusesti din al 2-lea razboi mondial, elicopterul, scene de lupta sculptate in piatra, racheta si alte asinarii de razboi, si ne dam seama ca tre sa ajungem la tren. Ne imbarcam in bus, apoi in metrou, ajungem la gara. Pupici, pareri de rau, pleaca trenul. Am ramas doar cu amintirea, resectiv cu parerea de rau ca s-a terminat.
Pe tren, ne uitam la un film, fara sonor, ca era o mama cu un copil langa noi .., terminam sticla de 1.75 de Hortita pentr LBG in 5 persoane si somn!
Ajungem in Cernauiti, unde cautam 2 ore un supermarket sa ne facem cumparaturi. Il sunam pe Mitica Mafiotul din nou sa vina sa ne ia sa ne duca in Suceava. Cu 10 minute nainte sa ajunga Mitica, Cata, din nou .. „vreau suveniruri .. vreau suveniruri!”. „Cata, nu mai este vreme!!!!”. ”Nu ca ma duc repede”. Si stam juma de ora pana vine Cata. Intre timp a ajuns si Mitica al nostru, cu masina plina cu saci de chestii. Il rugam sa ne duca la un en-gros sa ne cumparam tigari ieftine. Ne duce intr-un gang, gasim tigari foarte ieftine, insa nu putea aduce decat cate un cartus de fiecare.
Din nou, drumul inapoi spre Suceava. La granta, aflam cu stupoare ce transporta Mitica. Beteala!!! In 3 saci negri, inchisi sa nu se vada nimic. Doar dintr-un singur sac iesea ostentativ un fir de beteala! Vedem la granita masini trase pe dreapta, cautate la sange de graniceri, masini confiscate, ne gandim ca ramanem acolo, daca asta transporta altceva decat declara, dar nu s-o intamplat nik. Vedem cum scoate Mitica al nostru vreo 50 de euro, ii da la granicer si merem mai departe. Ajungem in Suceava, de unde luam trenul inapoi spre casa, cu zambet pe buze pentru o saptamana in care am ajutat fetele din Kiev sa simta spiritul BEST, unde ne-am dat seama de diferentele de mentalitate dintre oameni, unde ne-am facut prieteni (Fred, the trainer) si unde am invatat si noi multe!
Multumesc BEST Cluj pentru ocazia care mi-ai dat-o, multumesc BEST Kiev pentru turul orasului, pentru cazare, pentru ca ati avut grija de noi!
ШЦ!

Miki