Ucraina 2007
Incepem simplu. Cam 80 de ore cu trenul dus – intors: Cluj Napoca – Suceava – Kiev – Zaporizhzhya. Nu, nu am stat mai mult in tren decat acolo. 
Primul lucru care imi vine in minte este Kiev. Deloc surprinzator, unul dintre cele mai impresionante orase pe care le-am vazut. Un scop aditional calatoriei noastre, cel principal fiind Zaporizhzhya, unde am stat cateva zile. Totul in Ucraina e mare, intins, de la distanta intre orase pana la orasele in sine. Am calatorit cu trenul, si toate trenurile care le-am fi putut lua erau vagoane de dormit pentru ca distantele erau in asa fel incat, la un moment dat, pana la urma, tot ajungeai sa dormi. Si tot ce vedeai cand te uitai pe geam era campie intinsa… Si ce poti sa mai faci pe trenurile astea, este sa cunosti oameni. Desi nu atat de multi vorbesc engleza pe cat ne-am fi dorit. Dar rusii, tot rusi si daca sunt ucrainieni, sunt oameni faini.
Kiev. O adunatura de amintiri, nu neaparat in ordine cronologica si nci in ordinea importantei. De la gara imensa pana la bisericile poleite in aur. Vreo 2 zile parca, suficient sa-mi fac o impresie, si evident nu destul cat sa ma satur si sa nu mai vreau sa ma intorc. O parte din Kiev staruie inca in trecut si in timp ce se lasa admirata, tot reuseste sa te faca sa te intrebi cum inca mai exista. Mereu e o amestecatura intre nou si vechi, in Kiev sau in Ucraina. Nu cred ca a uitat cineva drumurile din Zaporizhzhya, autobusul care parca era gata sa se dezmembreze, pe niste drumuri care mergeau in aceeasi directie – dezmembrarea autobusului- dar avea un televizor inauntru, ca in cele din urma sa ajungi la o gara, pe langa care nu ai fi vrut sa stai noaptea prea mult singur, in care era aranjat un televizor cu plasma din cele mai noi modele presupun. Si totusi, in Zaporizhzhya este cea mai lata strada dintr-un oras din Europa. Cred ca oamenii nu stiu ce sa faca acum, daca sa inlocuiasca ce e vechi, sau sa ramana cu amandoua, si nou si vechi.
Si nu este tot desigur, dar cele mai intersante experiente sunt cele traite nu cele povestite, nu?
Gia