Unde: Lviv, Ucraina

Când: 21.03 – 01.04.2012

Cu ce: tren (Cluj-Napoca – Sighetu Marmaţiei; Solotvino – Lviv), trecut graniţa pe jos

Cât:

transport: Cluj-Napoca – Sighetu Marmaţiei, tren – 40 lei dus – intors(cu cupoane) , Solotvino – Lviv, tren aprox 12 € dus-intors; Sighetu Marmaţiei – Solotvino pe jos; în total cheltuieli: maxim 120€

Experienţă:

Bună!

Eu sunt Alex U. şi am să vă povestesc experienţa mea în Ucraina, mai exact in Lviv.

Totul a început când am văzut cursurile de primăvară BEST. Am tot stat şi m-am gândit cum ar fi dacă aş aplica şi eu la ceva cursuri. Am ales cursul din Lviv. De ce? Cursul din Lviv era un curs despre ciocolată şi cafea. Ciocolată… cum sa zic nu?!


Am căutat pe Google informaţii despre Lviv şi am întrebat nişte prieteni care au mai fost în Lviv. Ei mi-au recomandat să merg. Asa m-am hotărât. Vreau să merg acolo. Mi-am făcut scrisoarea de motivare şi am aplicat.

Am aşteptat cu sufletul la gură rezultatele: sunt sau nu acceptat?! Am primit acel mail prin care am fost anunţat să-mi fac bagajele pentru că am fost acceptat. Uraaaa! La scurt timp după asta organizatorii din Lviv m-au contactat ca să punem la punct nişte detalii (cum ajung acolo, la ce ora etc).

Şi aşa a început „stresul”. Cum ajung eu acolo? Am început să caut diferite modalităţi de a călătorii… Avion? Nee… prea scump şi nu aveam numai cu legatura din Kiev. Maşina? Prea complicat şi nu stiam nici drumul şi nici limba. Tren? DA!

Am ales ruta Cluj-Napoca – Sighetu Marmaţiei pentru trenul din Romania. Cu tichetele de călătorie m-a costat cam 40 LEI dus-întors. Planul era să trec graniţa pe jos şi din primul oraş din Ucraina să iau alt tren spre Lviv. Până aici totul era OK.

După vreo 6h cu trenul românesc ajung în Sighet. Trec graniţa fără nici o problemă. Ajung în oraşul Solotvino (Slatina în română). Am încercat să întreb nişte persoane unde e gara dar nu ştiau deloc engleză sau română. Odată ajuns în centru am văzut o alimentară. Am intrat să cumpăr un suc. Toti din magazin vorbeau română. Erau români veniţi la cumpărături în Ucraina. Aici tot e ieftin. Am cumpărat 2l de Coca-Cola cu 3 LEI. Lângă alimentară era o bancă unde mi-am schimbat nişte € in hryvnia (banii din Ucraina). Şi cei din bancă vorbeau româneşte… rău, dar te puteai întelege cu ei. Tot cei din bancă mi-au spus unde e gara.

Ajuns la gară, mi-am cumparat bilet spre Lviv cu 61 hryvnia (cam 6€ – doar dus). La gară era un bărbat mai bătrân care nu ştia nici engleză nici română dar am avut noroc cu fata lui care ştia română bine. Până a trebuit sa urc în tren am stat prin gară de poveşti cu angajaţii gării. Cam toţi ştiau româna, mai puţin bărbatul de la bilete :). Am aşteptat cam 3-4h trenul.

Ca să călătoresc comod mi-am cumpărat bilet la cuşetă. Numai cuşetă era în acel tren. Am călătorit 13h pe o distanţa de aproximativ 300km (distanta care mi-o arata Google-ul pe drumuri rutiere). În vagon nu erau compartimente; numai paturi si un coridor îngust pe mijloc. Sub pat ai o ladă unde iţi pui bagajul.

După 13h în acel tren, ajung în Lviv. Au o gară imensă şi foarte frumoasă! O grămadă de săli de aşteptare, un furnicar de oameni. Organizatorii ne-au întâmpinat la gară. Ne-au! DA! Am uitat să menţionez că am călătorit alături de o tipă din BEST Timişoara care a aplicat ca şi coorganizator la curs. Cred că nici ea nu a rezistat ciocolatei şi cafelei.

De la gară am mers pe jos până la căminul unde am fost cazaţi. Oraşul e minunat. Lviv are aproximativ 850.000 de locuitori, deci e un oraş mare. Când am ajuns la camin (care era situat pe un vârf de deal şi am avut de urcat multe, multe scări) m-am speriat. Parcă eram într-un getto după război. Organizatorii m-au liniştit spunându-mi că arată aşa pentru că se lucrează în zonă cu utilaje. Se renova complexul. În căminul unde am stat condiţiile au fost bune şi stateam cate 3 persoane în cameră. Eu am stat cu un spaniol şi un chinez (care studia în Europa), persoane alături de care aveam să petrec momente foarte frumoase.

Încă nu erau veniti toţi participanţii aşa că am mers în centru să vedem oraşul şi să mâncăm. Aproape toată ziua am vizitat centrul oraşului. Minunat oraş. Combină foarte bine noul cu vechiul. Încă se mai vede amprenta comunismului asupra oraşului.

Aşa am început cele 11 zile în Lviv.

În zilele care au urmat am mers la munte (undeva în Carpaţi) unde m-am distrat de minune, am participat la PubCrawling unde am vazut o mulţime de pub-uri cu diferite teme şi am „studiat” oraşul la City Rally. Am descoperit că în Lviv sunt o mulţime de statui, în mărime naturală, a unor oameni importanti pentru oraş şi că oraşul are o arhitectură uimitoare.

Partea socială a cursului a fost bine organizată. Aveam câte un party tematic în fiecare seară.

În ceea ce priveste partea academică, am studiat în cadrul Universităţii Tehnice. Sediul central al universităţii, unde am ţinut cursurile, e o clădire imensăăăă! Profesorii care ne-au predat ne-au prezentat originea cafelei, cum se poate prelucra, tipuri de cafea… cam tot ce ţine de cafea şi ciocolată. Cea mai interesantă parte au fost vizitele la companii. Am vizitat o fabrică de ciocolată unde am putut să gust diferite produse dar şi să văd cum se fac ele (batoanele Lion, tabletele de ciocolată etc). La o altă vizită la o companie am văzut cum se prelucrează cafeaua şi cum se face o cafea bună. Aici am gustat cea mai bună cafea din viaţa mea!

Am ajuns să vă povestesc şi cum a fost la seara internaţională. Ea s-a organizat la un fel de cămin cultural, aproape de căminul unde eram cazaţi. Participanţii din Spania, Rusia, Portugalia, Lituania, Turcia, Polonia şi Franţa şi-au pregătit mâncărurile şi băuturile tradiţionale. Noi, românii, am pregătit caş, slănină, cărnaţ de casă şi o ţuica/pălincă veche de vreo 7 ani. Pe langă astea i-am îndulcit cu batoane de ciocolata ROM, Făgăraş şi cu Eugenia. I-am cam speriat pe ucraienieni cu pălinca românească. Au zis că e otravă, că e prea tare 🙂

Fără să realizez au trecut cele 11 zile şi am fost nevoit să mă întorc în ţară. Unii au plâns, altii au râs… aşa ne-am luat rămas bun unii de la altii. Ne-am promis că o să ne mai vedem prin Europa, că o sa ne vizităm şi nu o să ne uităm.

Au urmat 13h cu trenul prin Ucraina, iar. Am trecut graniţa în România, fără probleme, deşi când ne-a văzut vameşii ucraienieni şi români cu atatea bagaje (mi-am umplut geanta de suveniruri, sosuri ucraineşti şi alte produse ce nu se găsesc în România) ne-au pus să le arătăm ce avem prin bagaje.

După 2 săptămâni în Ucraina, ajung în ţară.

Ştiam că avem tren spre Cluj/ Timişoara numai spre seară am mers să vizităm şi oraşul Sighet şi vestitul Memoriu al victimelor comunismului.

În urma acestui curs am rămas cu o grămadă de amintiri frumoase şi mulţi prieteni de prin toată Europa.

Te îndemn pe tine, tu cel care ai citit povestea mea, să aplici la cursurile de sezon BEST. Îţi promit că nu o să regreţi şi o să ai numai de câştigat.

Poze:

Comentarii

comments

Powered by Facebook Comments

Comentariile sunt inchise