dunare


Cât: 53 euro (Balkan FlexiPass)
Cu ce: Trenul, autostopul
Când: septembrie 2012


La sfârşitul verii am întreprins o excursie de 2 săptămâni prin zona Balcanilor. Traseul a fost următorul: Cluj Napoca – Lugoj – Drobeta Turnu Severin – Kladovo – Belgrad – Podgorica – Belgrad – Novi Sad – Belgrad – Timişoara – Cluj Napoca. În acest post vă voi povesti despre drumul până în Belgrad şi cele 3 zile petrecute în Kladovo.


Într-o frumoasă vineri dimineaţa mă pornesc eu şi cu încă un clujean, Bogdan înspre PEKMEZ JAM 2.0, un eveniment organizat de BEST Belgrad. Ce înseamnă defapt cuvântul “pekmez”? Înseamnă gem, în general făcut din prune. De ce 2.0? Pentru că este a doua ediţie. Prima a avut loc în 2007 şi se spune ca a fost legendară. Ce înseamnă JAM? Vine de la termenul de Jamboree, care se referă la întâlniri foarte mari de oameni, regionale, europene sau chiar mondiale.



Locaţia desfăşurării evenimentului a fost undeva aproape de Kladovo, la câţiva kilometrii de graniţă. De aceea am ales să mergem cu trenul cât mai aproape de Porţile de Fier pentru a putea trece graniţa. Existau două variante de a merge cu trenul, ambele având cam aceeasi durată: una prin Timişoara şi una prin Lugoj. Am ales să mergem prin Lugoj din simplul motiv că pentru Bogdan (care nu avea Balkan Pass) a fost mai ieftin şi pentru că nici unul din noi nu fusese vreodată în acel oraş.


Pentru că aveam de aşteptat pentru personalul care mergea înspre Drobeta, am hotărât să ne plimbăm un pic prin oraş. La nici 2 minute de gară se află centrul care pot să spun că este drăguţ şi curăţel. Am trecut peste Podul de Fier (printre primele de acest gen făcute în România) construit peste Timiş, care se spune că uneşte partea română cu partea germană a oraşului, am vizitat biserica romano-catolică şi ne-am făcut aprovizionările pentru seara internaţională de la JAM.


După ce am păpat o supică bună undeva în centru, trenul ne-a cules să mergem mai departe. Am ales să coborâm cu două staţii mai repede de Drobeta (la Gura Văii) fiindcă eram mai aproape de baraj. De acolo urma să facem autostopul pentru a trece graniţa. O chestie foarte faină la acest tren este că de pe la Orşova încolo merge pe malul Dunării, având parte de un peisaj de-a dreptul impresionant. Deşi mai fusesem nu odată pe acest drum trebuie să recunosc că mă lasă cu gura căscată de fiecare dată.


Ajunşi la Gura Văii ne dam jos din tren şi pornim pe şosea înapoi înspre Porţile de fier. Ne oprim într-o staţie de autobus unde ne pregătim foi pentru autostop. După vreo 10 minute ne ia un tip care mergea prin Serbia, înspre Milano. Foarte de treaba omul de altfel, ne duce până la locul unde urma să fim cazaţi, la 2-3 km de graniţă, în Kladovo Youth Camp.


Următoarele 3 zile au fost petrecute în hedonism: în timpul zilei la piscină sau lenevit la soare, socializat cu oameni faini, noaptea dansat până în zori. Şi încă ceva pentru care sârbii sunt renumiţi: meniurile lor abundente de carne. Credeam iniţial că gulmesc când au anunţat faptul ca ne vor servi cu o grămadă de carne. M-am înşelat. Imaginaţi-vă să mâncaţi asta dimineata, la prânz şi seara. Chiar am rămas mască. Pe lânga asta un aspect ce l-am savurat a fost degustarea de rakia. Am învăţat să fac diferenţa dintre o rakia cu adevătat bună şi una alterată chimic. De asemnea am învăţat cum se produce această băutură şi care sunt originile ei.


Am fost oricum fascinată atât de ospitalitatea cu care n-au primit sârbii cât şi de oamenii extraordinari pe care i-am întâlnit. Şi acesta e doar începutul poveştii din Balcani.


Continuarea în curând…


Comentarii

comments

Powered by Facebook Comments

Comentariile sunt inchise