Unde: Kosice (Slovacia), Miskolc – Szolnok (Ungaria)

Când: 2013

Cum: tren

dus: Timisoara Nord-Oradea (R3117), Oradea-Püspökladány (IR406), Püspökladány-Debrecen (R6140), Debrecen-Miskolc (IC569), Miskolc-Kosice (EC532)

intors: Kosice-Miskolc (EC537), Miskolc-Szolnok (IC657), Szolnok- Timisoara Nord (IC79)

Cât: ~250 lei

…mi-am dat seama că oricum altă variantă decât de a mă aventura în a cunoaște singur un oraș necunoscut, nu am; înafară de așteptatul într-o sală special amenajată. Ei bine, am făcut prima la stânga, iar apoi am dat de un semn pe care scria „Centrum” îndrumându-mă să merg înainte.

Am uitat să-ți spun că orașul se numea Miskolc, undeva în NE-ul Ungariei, și că mă întorceam din Capitala Culturală Europeană 2013 din Slovacia: Kosice. Acolo am petrecut un weekend extraordinar! Ce am făcut eu în acele 2 zile? Ei bine, am avut oportunitatea de a mă întâlni cu organizatorii principali (CoreTeamul) rundei regionale EBEC Central (care face parte din piramida EBEC, iar anul trecut a reunit 3 țări: Cehia, Slovacia și Ungaria) într-un Short Intensive Meeting (SIM). Discuțiile avute peste weekend cu cei 7 amici au fost diverse : de la setarea obiectivelor pentru EBEC Central la analiza completă SWOT, la sursele de venit și detalii despre locația evenimentului care a avut loc la sfârșitul lunii mai; dar și subiecte de marketing și relații publice.

Între sesiunile de lucru, mai precis sâmbătă seara am avut parte de un mic pubcrawling, iar duminică între micul dejun și prânz , ni s-a făcut cunoscut orașul printr-un tur în centrul vechi.

Pentru prima locație în care am fost la pubcrawl, masa trebuia rezervată, dar din cauză că am întârziat, aceasta a fost anulată și ocupată de un alt grup. În plus, m-a uimit faptul că după ce tot pub-ul a fost ocupat, barmanul a venit și a închis ușa acestuia cu lacăt, iar ieșirea clienților se făcea pe o altă ușă lăturalnică. Motivul este că au îndeajuns consumatori pentru o seară, așadar nu mai lăsa pub-ul deschis.

Turul orașului de duminică se poate observa mai în detaliu, în pozele atașate.

…și cum am urmat eu semnul de „Centrum”, am apucat să imortalizez câteva clădiri mai interesante din Miskolc. De la gară până în centrul orașului și înapoi, nu am făcut mai mult de o oră. Restul de 30 de minute le-am petrecut în sala de așteptare și pe peron, așteptând trenul care să mă ducă până în Szolnok. Încă mă mai gândeam cum de am putut ațipi pentru 10 minute și să pierd legătura din Miskolc spre Szolnok astfel încât să ajung în Timișoara la ora 16:00 după cum îmi planificasem.

La dus înspre orașul slovac, am schimbat 4 trenuri începând din Oradea, Püspökladány, Debrecen și Miskolc, iar legăturile dintre acestea au fost între 5 și 21 de minute ca și timp de așteptare. Acum, la întoarcere am avut neșansa de a adormi și m-am trezit cu o doamnă în compartiment care dorea să-și urce bagajul pe etajeră. În acel moment mi-am luat degrabă paltonul, biletele de tren și apa pe care mi-o cumpărasem din Kosice în mână și ghiozdanul pe umăr plecând grăbit spre ușa vagonului printre mulțimea de oameni care dorea să se așeze în compartimente. Ajuns pe peronul din Miskolc, am „întrebat” (nu, n-am învățat maghiara între timp- am avut noroc cu itinerarul printat) un individ care mi-a ieșit în cale, și m-a îndrumat pe linia 9 (cifra arătându-mi-o pe degete) către trenul spre Szolnok. Din fericire nu era niciun tren pe peron, dar când am întors capul spre stânga, îl vedeam cum se îndepărtează, iar în ciuda alergării mele, nu am avut parte de o minune.

Desigur, mă supărasem, pentru că-mi setasem și telefonul să sune tocmai în a mă pregăti din timp, dar un simplu ațipit îți poate strica toare planurile.La casa de bilete în schimb… nu am avut cu cine mă înțelege, dar într-un final mi-am luat doua rezervări la trenuri, iar noua mea sosire în Timișoara s-a planificat pentru ora 22:00.

În Miskolc nu am așteptat decât 1h și 30 de minute, dar în Szolnok a trebuit să aștept 4h și jumătate pentru trenul care mă ducea direct în Timișoara. 40 de minute “le-am salvat” fără să vreau datorită unei defecțiuni a vagonului în care mă aflam, iar pe toți ne mutaseră la clasa întâi. Altă viață… mai mult loc la picioare și scaune care te făceau, fără să vrei să fii obosit, să adormi.

Am ajuns cu bine în Szolnok, dar înainte de asta văzusem un „M” mare galben care era aproape de gară. Nici n-am stat prea mult pe gânduri și am început să-l caut, fără prea mare dificultate în schimb. Datorită cardului meu care aparent nu era „OK” nu am putut face tranzacția, și m-am întors cu coada între picioare începând să caut din nou semne cu „Centrum” pentru a face câteva poze. Când am făcut prima poză, am văzut în notificările telefonului un SMS care-mi zicea că suma de 1.290 HUF a fost debitată către “M”. Am luat în serios serviciul pe care-l folosesc și m-am întors în restaurant. Timpul pe care mi l-am petrecut explicând și așteptând până să vină ei cu o soluție, am primit o cafea din partea casei. La final, am ajuns să vorbesc cu reprezentatul băncii lor, care să-mi explice că este o eroare de sistem și să-mi clarific problema acasă, cu banca locală.

Am ajuns înapoi la stația de unde voi lua trenul IC79 către Timișoara Nord și am continuat a scrie ce am început în trenul dinspre Miskolc – Szolnok. Nu pot decât să vă doresc călătorii plăcute în continuare și pline de amintiri faine sau lecții care să ne ajute în viitor!

Rareș

Comentarii

comments

Powered by Facebook Comments