Unde: Ankara, Turcia
Când: 27. 02.2013 – 05.03.2013
Cu ce: Tren + Autocar
Cât:
• București – Istanbul (tren) – 53 euro Balkan Flexipass + ~80 lei cușeta (dus-întors)
• Istanbul – Ankara – ~ 15 euro ( dus-întors)
Majoritatea decizilor bune pe care le faci în viață, le faci în mod spontan, pentru că în dimineața cu pricină te trezești din pat și îți spui că poți și vrei să faci asta. De aici viața se asigură că vei intra în tot felul de peripeții și că vei cunoaște oameni care într-un fel sau altul îți schimbă percepția asupra lumii. Astfel în luna februarie a anului trecut am participat la un schimb cultural care a avut loc în Ankara, capitala Turciei. Nu era prima oară când mergeam pe partea asiatică a Turciei, dar era prima oară când trebuia să organizăm noi drumul. Primul pas a fost să merg la sediul unde se fac pașapoartele, să zâmbesc pentru poza care îmi oferea cale liberă spre Turcia.
În dimineața de 25 februarie eram în Lipscani, în București pregătindu-ne pentru următoarele 18 ore pe care trebuia să le petrecem în tren. Am achiziționat un bilet Balkan Flexipass (pentru mai multe detalii accesați https://travelclub.bestcj.ro/2012/12/balkan-flexipass-pasaportul-tau-in-balcani/) și ne-am trezit într-o cușeta demnă de Orient Express. Pe la 2-3 dimineața eram la granița cu Turcia și așteptam la o coadă ce părea infinită, ștampila care ne permitea accesul spre tărâmul baclavalelor (cei cu pașaport românesc nu au nevoie de viză). La 9 dimineața eram în stația Sirkeci din centrul Istanbulului și căutam o hartă.
Nu voi insista pe turul orașului Istanbul având în vedere că am stat doar o zi și nu ne-am permis să gustăm prea mult din cultura locală, dar câteva obiective totuși nu trebuie ratate: Basilica Cisterna, Moscheea Albastră, Grand Bazaar, Palatul Topkapi, Turnul Galata. Și aici se mai pot adauga multe altele, depinde de cât timp aveți la dispoziție .
Doamna de la InfoPoint care ne-a aprovizionat cu o hartă a orașului, ne-a marcat strada Akbıyık , care se afla în apropiere de Moscheea Albastră și care găzduia de o parte și de alta un număr impresionant de hosteluri. Noi a trebuit doar să ne oprim în fața unei clădiri, unde am fost poftiți înăuntru și cazați cu 12 euro pe noapte plus micul dejun.
Micul dejun l-am servit pe o terasă cu vedere spre mare, iar următorul pas a fost să luăm feribotul pentru jumătate de ora ca să incepem aventura în partea asiatică a Turciei.
După o mică tentativă de a face autostopul (pe care nu o recomand) ne-am dat bătuți și am pornit spre autogară. Probabil știți că negociatul e un stil de viață în Turcia, așadar tarifele pentru călătoriile cu autocarul nu sunt o excepție. Astfel după câteva fraze anglo-franceze am achitat 25 de lire turcești de persoană pentru un drum de 6 ore. Menționez că pe parcursul călătoriei ești servit cu cafea, răcoritoare, sandvișuri și mici atenții dulci. Depinde de prestigiul companiei cu care călătorești. Iar pe toata perioada drumului te poți delecta cu muzică, filme și telenovele turcești.După 6 ore, timp în care am admirat peisajele superbe, dar relativ pustii dintre cele două mari orașe, am ajuns în Ankara, faimoasa capitală a Turciei, un oraș modern unde minaretele moscheelor se înalta rar, iar tradițiile turcești sunt mai fade. Și totuși timp de o săptămână ne-am bucurat de vestita ospitalitate a turcilor.
Studenții care participau la schimbul cultural făceau parte din METU (Middle East Technical University). Au un campus echipat cu tot ce e necesar: dormitoare, clădiri in care se țin cursuri și laboratoare, parcuri, parcări, mini mall-uri, pe scurt e ca și cum te-ai afla într-un mic oraș și nu ai avea nici un motiv să ieși din aria lui. Pe treptele unuia dintre terenurile de sport se distinge cuvântul DEVRIM, care înseamnă revoluție și este unul din locurile preferate de studenți pentru ceea ce reprezintă și probabil un reminder că trebuie sa lupți pentru ceea ce vrei în orice sector al vieții.
Oriunde te-ai afla în Turcia sunt câteva lucruri pe care trebuie să le faci ca să percepi culoarea locală. În primul rând trebuie să te răsfeți cu o baie turcească, numită Hamam, unde vei avea parte de o experiență relaxanta. Evident perioada de “halara” nu se termină aici, ci se continuă cu o narghilea cu aroma de mere și un ceai turcesc servit în ceșcuțe sau pahare tradiționale.
Gazdele noastre ne-au organizat doua vizite de companii, una la fabrica de pâine ( cuvântul turcesc pentru pâine fiind ekmek și e printre puținele cuvinte în turcă pe care le-am reținut), iar cea dea doua la fabrica de bere Efes. Ambele vizite s-au incheiat cu degustări copioase din produsele lor și cu un minim de cunoștințe despre cum se procesează materia primă ca să avem noi parte de produsele pe care le consumăm zi de zi.
În timpul zilei am mai vizitat și două monumente faimoase din Ankara și anume castelul din Ankara și Mausoleul lui Ataturk. Castelul se află într-o zona puțin mai săracă a Ankarei și este acaparat de copii și consacrat ca loc de joacă, dar încă se impune cu zidurile fortificate iar priveliștea asupra orașului pe care ți-o oferă este de neegalat.
Mausoleul lui Ataturk este un monument închinat fondatorului Turciei moderne și găzduiește un muzeu dedicat fostului președinte și al războiului de indepentență al Turciei. Arhitectura este destul de impresionantă după cum veți putea observa și în poze.
Serile nu au fost mai puțin interesante. Am avut parte de o cină cu meniu tradițional, am avut o seară de karaoke unde ne-am întrecut în talente muzicale, seara internaționala unde noi și colegii noștri din Grecia am prezentat gustări și băuturi tradiționale și multe alte aventuri.
Și uite așa mai trecuse o săptmână din viața mea până să îmi dau seama că trebuia să revenim la realitate și că în câteva minute pierdeam trenul. Dar viața a avut alte planuri și ne-am întors cu bine în iubitul nostru Cluj. Însă călătoriile mele în Turcia nu sunt nici pe departe aproape de sfârșit.
Ioana
Comentarii
Powered by Facebook Comments
