Unde: Leuven, Belgia
Când: martie 2009
Cum: avion, trenul
Cât: Aproximativ 60 de euro pe avion dus întors București-Charleroi, Charleroi-Sud – Leuven cu trenul , care a costat undeva la 8 euro dus
“There’s only one way of life! And that’s your own!!!”
Levellers
Experiența:
Leuven… un alt loc la care nu mă gândisem nici un moment înainte să aflu cine vine la noi la Cultural Exchange-ul din toamna lui 2008. CE-ul (un alt eveniment BEST, poate unul dintre cele mai motivante și aproape de scop și anume schimbul cultural, care se face în stil “ne vizităm pe rând”, așa cum ar trebui să fie orice eveniment de acest tip) se înscrie după părerea mea perfect în ceea ce este “statement-ul of purpose BEST”, sau cel puțin în o parte din el.
Am intuit un sentiment de vină similar aceluia pe care l-am avut când m-am întors a doua oară ( în 2007 ) din Ukraina, în comportamentul și pe chipurile câtorva colegi din Leuven după primele zile de program petrecute în Cluj. Se așteptau cu siguranță la ceva mult mai „rău”, probabil la ceva cazare sărăcăcioasă, mâncare cu semnul întrebării și multe alte „trăsături” de preconcepție vestică pe care nu ți le omoară decât experiența directă cu oamenii și locul.
Povestea unui CE e relativ simplă. Două, trei sau chiar 4, mai nou, LBG-uri (Grupuri locale BEST sau grupuri din orașe mari în care este BEST), hotărăsc că vor să se cunoască, făcând o înțelegere legată de perioada în care va avea loc evenimentul. Nici un altfel de agreement nu se face din prima când se hotăraște evenimentul. Nici genul de locație unde vor merge participanții, nici condițiile sau confortul, nici programul social. Oricum, la ce mai contează când din România sau orice altă țară, știi că mergi peste 2 sau 3 luni în Belgia sau în Porto sau în Chania sau în Sankt Petersburg? Știi că e gratis, că va trebui să-ți plătești doar drumul sau în funcție de LBG, nici măcar atât.
Prima dată când i-am văzut, era în centru, în Cluj unde eram cu niște prieteni într-un restaurant și îi așteptam să vină să mănânce cu noi. Aveam acolo masa în fiecare zi pentru tot parcursul evenimentului.Fetele erau cu fețele palide și nedormite, una din ele avea probleme la un ochi, făcuse conjunctivită pe drumul dintre București și Cluj, făcut cu trenul. I-am făcut rost de niște picături, câteva zile după urma să tragem la sorți, cine va sta la cine. Nu aveam hostel, nici cămin, nu primisem de la universitate și făceam CE the old fashioned way, mergând la rădăcina ideii de schimb cultural: urma să stăm unii la alții acasă și în Cluj și în Leuven. Atunci, când s-a tras la sorți, am primit pe Charlotte, Miek și Joost.A urmat o saptămână plină de aventuri, cu lifturi blocate, chefuri, întâlniri la mine acasa pana dimineața târziu, pub crawling, seara internațională.
La plecarea lor, am avut un gol și în casă și cumva și în cap, deși fusese o saptamână grea și eram cu ei mai bine de 90% din timp și ziua și noaptea și dormeam deodată cu ei când prindeam câteva secunde de pauză. Dar ca de obiocei după odihna de după un eveniment BEST, inevitabil, apare depresia, spaima de distanță, teama că n-o sa mai revezi niciodată niște oameni. Nu de puține ori așa se și întâmplă și atunci să fii nostalgic e normal. Deși a fost un timp care a trecut, urma să ne vedem în Leuven în martie…
Am plecat tot prin București, se pare că așa se ajunge cel mai ușor și mai ieftin în Brotels (Bruxelles) cu avionul dacă iei bilete din timp, cu o lună, două înainte. Eram 8 oameni din Cluj, stând pe jos în aeroportul mic și aglomerat din București Băneasa, așteptând un avion spre ceea ce aveam noi în cap a fi o capitală europeană eufemistică.
Cam asta a fost ruta:
Cluj-Napoca – București (tren)
București – Aeroportul Băneasa (bus din centru spre aeroport) – acum este și varianta tren direct din Gara de Nord dar nu stiu foarte multe despre bilete;
Băneasa- Charleroi Sud – Wizz Air (probabil cea mai ieftină variantă, biletul 2 ways a costat, undeva la 60 de euro);
Charleroi-Sud – Leuven – tren, a costat undeva la 8 euro, one way, mi se pare ca am primit si reducere de student, dacă țin minte bine.
Drumul a mai inclus :
– un trip plătit de belgieni până în Bruxelles;
– un drum până la Brugge făcut de o parte din noi cu mașina, o parte cu trenul pe o vreme destul de ploioasă, la fel plătit tot de ei;
– drumul care ne-a dus la sfârșitul evenimentului la Low Lands
Meeting (Regional Meetingul BEST din zona respectivă) pe care l-am făcut din Leuven cu trenul până într-un orașel mic aproape de granița cu Olanda. ( nu mai țin minte numele, țin minte doar că dormeam și la un moment dat am deschis ochii și am văzut într-o o placuță cu albastru pe care scria Waterloo )
Prima seară după ce am ajuns, am văzut cum arată o casă belgiană în care stau studenți (un fel de cămin) și mi-am adus aminte imediat de casele de studenți din Oxford si Cambridge. După câteva mese cu carne din soia și ciudățenii congelate, am simțit diferența dintre un LBG mare, cu un buget stabil și unul mult mai mic, unde sediul nu era la etajul 7 cum e al nostru, de unde se vede tot Clujul, ci tot într-un fel de pivniță în campusul universitar, aproape impracticabil și strâmt.
A doua zi ne treziserăm de dimineață și urma să facem prima plimbare prin Leuven, un oraș preponderent studențesc, un campus imens de fapt cu zeci de facultăți adunate mănunchi, cu simbolistica veșnică spiritului universitar, al culturii și al academiei. Simboluri care nouă ne lipsesc atât de mult în imaginea pe care o are școala în multe din locurile cu universitate, unde bineînțeles universitatea înseamnă un cadru de dezvoltare și nu de afacere.
A 3-a zi mâncam pe jos în aeroport Camembert cu ceapa rămasă de acasă și pâine, într-un haz românesc tipic așteptând avionul și cheful de a ne întoarce acasă, singurul punct stabil, dar unde stăm numai pentru a ne stabili urmatorul drum.
Comentarii
Powered by Facebook Comments
