Unde: Patras, Grecia
Când: 17-31 iulie 2009
Cu ce: tren( Cluj-Napoca – București),avion( București – Atena – Patras)
Cât:
Avion: Cluj Napoca – Atena – 150 Euro
Tren: Cluj Napoca – București – 15 Euro
Atena – Patras – 15 Euro
Experiența:
Fratele meu…………… Ce mă gândesc eu într-o zi? Că n-am mai aplicat la un curs de sezon BEST de vreun an și ceva și atunci nu m-au luat. Bun…….. se aplica la sezonul de vară atunci și eu , deja, mă gândeam la plajă, mare, fete, băutură si distracție. Îmi scriu eu scrisorile de motivare pentru 3 locații (ca doar nu te uiti despre ce e cursul, te uiți la locație si data). Si mi-am ales Stuttgart, Patras și Coimbra. Logic că în ultimul minut îmi scriam scrisorile de motivare și așa se întâmplă să le scriu la cei din Coimbra, Portugalia, că ce fain ar fi dacă aș vedea țara lor, Grecia… Probabil că am scris asta deoarece chiar vroiam sa văd Grecia.
Astfel că într-un final cei din Patras m-au luat la ei la curs. Cursul lor, al grecilor era pe new technologies in medicine cu titlul sugestiv: “What’s up Doc?”. Sincer nu știu de ce m-au luat, căci le-am zis numai că mi s-ar părea interesant să văd toate aparatele pe care le-am auzit în ultimul sezon de doctor House, văzut intr-o singură zi. Dar să trecem peste…
Mi-am luat un bilet de avion împreună cu o participantă din București și urma să mă ia în ziua zborului de la gară și să mergem la aeroport. Dar, să vă povestesc cum a început excursia mea spre Patras: trenul meu ajungea teoretic la 7:00 în gară și la 9:30 decola avionul spre Patras. Eram deja la limita, și cum se face că CFR s-a gândit să întârzie trenul meu cu o oră pentru a-mi testa răbdarea și performanțele atletice în condiții de stres. Era deci ora 8 și eu încă nu am ajuns decât în Gara de Nord. Mă întâlnesc cu tipa și “tuști” spre aeroport în infernalul trafic din București. În drum aflu că, defapt, mergem spre aeroportul Băneasa, nu spre Otopeni. Era deja 8:30,iar eu pierd avionul. Schimbăm direcția de mers și circulăm cu 160 km/h spre Otopeni. Fără niciun rămas bun, fără nimic fugim ca disperații la intrarea în aeroport, sperând că ne mai lasă să intrăm la check-in la ora 8:50. Și ne-a lasat. Așa am ajuns eu în Atena și apoi în Patras.
În Patras lume faină: eram 16 nații la un loc , am făcut chef pe plaja în fiecare weekend, în timpul zilei aveam un curs de multe ori boring(dar era oportunitatea perfectă să dormi după cheful monstru din seara de dinainte), am jucat paintball, ne-am bălăcit în mare, am fost în excursie, dar cel mai mult am fost la spital…și la propriu, și la figurat !!!
Cum cursul era despre tehnologii în medicină, logic că ne duceau să vedem unele echipamente la spital. Și asta. să zicem așa, ne făcea plăcere. Partea care nu ne făcea plăcere era cea în care 12 cursanți au ajuns în spital la un moment dat cu aceleași simptome: dureri de cap, febră și grețuri. Toată lumea era speriată și nedumerită de ce se intâmplă . Peste o zi toți vin înapoi cu același diagnostic logic si firesc …. INSOLAȚIE.
Spre norocul meu, nu am avut probleme de genul , dar, ca să fie tacâmul complet, nu se putea ca eu să nu ajung la spital.Astfel, ne-am strâns să jucăm fotbal cu fetele pe plajă și nu știu ce face una dintre ele dar mă calcă cu călcâiul pe degetul mare și mi se înroșește ca dracu’. Nu trec 5 minute și o altă fată mă calcă din greșeală făcând un pas în spate, pe același deget, făcându-l să sângereze (până și unghia sa vrea să plece de pe mine zicând că nu mă mai vrea). Mă duc organizatorii la spital și mi se zice că, frate, trebuie să-mi ia unghia jos. Auuuuuuuuu!!! Zis și făcut; aveau o asistentă româncă care era foarte drăguță dar m-am enervat pe ea când mi-a zis că trebuie să iau antibiotice 3 zile…
După excursia asta din Patras am hotărât cu tipa din București să mai stăm 2 zile să vedem Atena. Foarte faină Atena, un oraș mare și cu multe lucruri de văzut. Ne cazăm prima zi într-un hostel deoarece nu aveam altă variantă și am plătit 16 euro pe un pat într-o cameră de 4 paturi și baie pe hol. A doua zi am zis mai bine dorm în gară decât să mai dau atâția bani pe un pat amărât. O mai conving și pe bucureșteancă și pe o rusoaică să nu dormim la hostel. Dar ce să facem? Păi, știam un tip din Atena. Am vorbit cu acesta și a zis să ne întâlnim cu el în seara aceea să ne arate niște locuri faine prin împrejurimi. Ne-am plănuit noi din timp cum să facem să dormim la el toți 3, așa că atunci când tipul vine să ne ia, îi zicem că noi nu avem unde dormi în seara asta… și doar nu ne-ar lăsa în stradă, ci ne ia la el acasă. Zis și făcut. I-am zis la tip la 11 noaptea că noi nu avem unde dormi, iar tipul ,după ce ne-a plimbat cu un BMW decapotabil prin toată Atena și ne-a făcut 2 beri de căciulă , ne-a mai și dus acasă la el și ne-a dat și de mâncare, parcă l-am fi știut din totdeauna.
A doua zi ne luăm bagajele de la hostel și mergem spre aeroport .
La revedere Grecia!
Feri
P.S. Aici aveți un filmuleț cu câte ceva de pe acolo:
Comentarii
Powered by Facebook Comments
