Unde: Paris, Franţa
Când: Februarie 2012
Cu ce: Avion (Târgu Mureş – Paris Beauvais), autocar (Paris Beauvais – Paris)
Cât:
Avion – aproximativ 100 de euro (cu bagaj de cală)
Autocar – 30 de euro dus-intors (25 dacă cumperi biletele deodata)
Salut ! Urmează să vă povestesc cum am ajuns să vă povestesc despre experienţa mea din Paris !
Octombrie 2011
Eram plictisit! Mă uitam pe site-ul cursurilor de iarna organizate de BEST. Din câte imi amintesc, au fost în jur de 10 cursuri la care puteam să aplic in acel sezon. Mă gandeam cât de tare ar fi să aplic la unul dintre acele cursuri şi să fiu acceptat.
Dar entuziasmul mi-a dispărut repede şi am închis fereastra. Într-una din următoarele zile, colega mea de apartament îşi făcea bagajele. Urma să plece în Londra să-şi viziteze prietenul. Îmi povestea despre planurile ei în legătură cu excursia pe care urma să o facă. Entuziasmul ei era de-a dreptu enervant şi nu mai înceta să vorbească. Eram puţin gelos. Dar mi-am amintit ceva: “Şi eu am oportunitatea să călătoresc undeva! Atunci de ce nu o fac?” Mi-am portnit calculatorul, am intrat pe site-ul cursurilor BEST şi citeam descrierile lor. Nu a durat prea mult pâna m-am hotarât: “Am să aplic la cursul din Paris – The E.N.D.: Energy Never Dies!”. Era primul meu curs la care aplicam. Şi…am început să-mi scriu scrisoarea de intenţie. Mi-a luat ceva timp, trebuie să recunosc. Dar dupa o noapte de nedormit, pe la ora 4 am, scrisoarea era gata! Şi eram mulţumit de rezultat!
31 Octombrie 2011 ora 23:59
Eram la Halloween party în Cleo. Prietenii mei se distrau lângă mine şi eu mă prefăceam că ma distrez lângă ei dar gândul îmi era în altă parte. Peste doar câteva momente aflam dacă am fost acceptat sau nu la cursul de iarnă! Am ieşit afară, mi-am scos telefonul vechi pe care abia funcţiona netul din buzunar şi am intrat pe site-ul cursurilor de sezon. M-am logat şi peste câteva secunde am vazu mesajul : „Congratulations! You’ve been accepted!”. Am intrat înăuntru şi le-am zis prietenilor mei: „Mă duc în Paris!!!!”. A fost un party tare reuşit!
10 Februarie 2012
Eram în avion şi mă uitam pe geam. Ni s-a spus ca urmează să aterizăm în curând. Lânga mine erau două tipe care discutau între ele despre faptul că trebuie să ajunga la staţia de metro „Concorde”. Era staţia la care trebuia şi eu să ajung. Am intrat în discuţie cu ele. Mi-au spus ca pentru ele nu e prima oara când vizitează Parisul şi că pot să mă alătur lor. Super!
Câteva ore mai târziu
Mi-am luat la revedere de la cele două fete (ne-am făcut şi o poză, o să o vedeţi mai jos) şi am pornit spre ieşirea de la metro. Am ieşit de la metro. Eram în Paris! M-am uitat în jur. Eram înconjurat de oameni grăbiţi care vorbeau o franceză şi mai grăbită. Ştiam unde sunt! Am mai fost aici acum 2-3 zile. Nu în realitate ci pe Google Earth. Trebuia să ajung la ENSTA (École Nationale Supérieure de Techniques Avancées) care nu era deloc departe şi să mă întâlnesc cu unul dintre organizatori. Şi m-am dus ! Primul lucru pe care l-am făcut a fost să îmi las bagajul la hotelul unde participanţii au fost cazaţi pe perioada cursului. Am ajuns cu o zi înainte de începere dar în aceeaşi situaţie mai erau şi alţi trei participanţi, printre care şi colegul meu de cameră, Alex din Portugalia. În aceeaşi zi, am pornit împreună spre Turnul Eiffel, pe jos, deşi era ceva de mers pâna la el. Voiam să ne facem o primă părere despre oraş şi pot să spun că am fost impresionat. Poate că pare un clişeu ceea ce am zis dar dacă eşti acolo nu e deloc aşa ! Şi Turnu Eiffel e mult mai mare decât pare în poze ! Şi mult mai greu de urcat dacă nu ai condiţie fizică prea bună. Dar odata ce ai ajuns sus o să uiti de toate treptele din urma ta.
Următoarele zile.
E greu să vă povestesc tot ce s-a întâmplat în următoarele zile pentru că a fost o săptână foarte intensă şi sunt sigur că din acest motiv nu o să pot să-mi amintesc firul poveştilor. Însă pot să mă rezum prin a spune că a fost una dintre cele mai faine experienţe pe care le-am avut până în acel moment. Însă toate momentele petrecute, locurile vizitate şi mâncarea mâncată în acea săptămână : petreceri tematice, city rally, get-to-know games, lecţiile, coffee breaks, trezirile la ora 7:00 cu o oală şi o lingură, after-party-urile de la hotel, pub crawling, cantus, vizită gratis la muzeul Louvre, căutatul Mona Lisei timp de 3 ore, paquito-urile din metro şi de pe stradă, task-uri la city rally , Moulin Rouge, Basilique du Sacré-Cœur, cântatul pe stradă şi în metro, La danse du Limousin, seara internaţională, les crepes, les baguettes, Champs-Élysées, L’arc de triomphe, toate tipurile de branză (By the way ! Am aflat că e corect « Omelette AU fromage » ci nu « DU fromage » cum zice Dexter), somnul din timpul cursurilor şi multe altele, nu ar fi însemnat nimic fără cei 21 de participanţi din toată Europa, cei aproximativ 20 de organizatori pe care cu greu îi înţelegeam din cauza accentului ciudat al limbii lor engleze şi desigur cele doua coorganizatoare Kasha din Polonia şi Vlada din Ucraina. Acestia sunt oamenii cu care am experimentat lucrurile pomenite mai sus, oamenii cu care timp de 10 zile am dat Parisului un aer şi mai internaţional decât îl are, oamenii pe care pot şi o să-i vizitez când vreau, oamenii cu care am legat prietenii pentru mult timp de acum înainte.
21 Februarie 2012
Am urcat în autocar şi m-am aşezat la geam. După 10 minute autocarul a pornit. Ploua mărunt şi era o vreme cam urâtă. În depărtare puteam să văd Turnul Eiffel. Am zâmbit si mi-am zis: “Ne mai vedem noi!”.
—Miţă
Comentarii
Powered by Facebook Comments
